Ea

Cand s-a lasat noaptea, eu stateam obervand-o.Era din nou asezata, band un bloody mary, jucandu-se cu un deget in bautura.Parea ea insusi: atractiva, contradictorie si intr-adevar misterioasa.Mi-am intors privirea, oamenii se plimbau pe strazi protejandu-se de frigul noptii si de canalizarile din care ieseau aburi ca si cum focul iadului ardea sub noi.Doar eu nu puteam simti nici frigul, nici caldura sau orice altceva. Numai acest foc inexplicabil in piept atunci cand o vedeam pe ea.
Si totusi, ea statea linistita, asezata la masa ei.Inconstient, am privit-o din nou.Nu o puteam indeparta din gandurile mele.Ea, o muritoare.In fiecare noapte trecea prin acelasi club, statea singura sau insotita de cineva ce avea chef de vorba. Tocmai in acel moment imi cautam o victima si am gasit-o.Nu stiu daca se numeste destin sau soarta, dar cand intram printre turma de muritori, pretinzand a fi unul dintre ei, mergeam ca si cum as fi fost invizibil, fara a fi observat, am vazut-o.Totul s-a oprit si in acel moment am uitat chiar si de sete.
Deja se facusera 3 saptamani de asta.
In fiecare noapte veneam aici, in apropierea clubului, pentru a o admira.Nu e ca si cum nu as avea curajul sa ma apropii, atunci cand ai 6 secole de viata, deja ai sedus o multime de oameni.Dar aceasta era atat de.. diferita.Poate imi placea pentru ca nu era un joc.Ea nu era genul de femeie pe care as fi sedus-o si m-as fi hranit cu ea.Ea era perfecta, chiar mai mult decat femeile din propria mea rasa.Unicul lucru ce ma oprea sa-i vorbesc era conditia ei.Era muritoare.
Nu stiam ce sa fac cu asta, dar cu siguranta era o problema.Nu puteam sa ma apropii de ea si sa-i cer o relatie, atunci cand eu o pot vedea doar noaptea.
Cum ar fi daca n-ar mai veni la club si nu o voi mai vedea? de asemenea exista posibilitatea ca ea sa ma intrebe despre viata mea.O femeie ca ea nu s-ar lasa surprinsa de lucruri pe care altii nu le inteleg: de cospiratii nocturne, sase secole de crime pentru a putea trai, sase secole de melancolie.Dar nici nu ar putea ignora ceea ce sunt.Poate i-as putea explica, ca nu eu am ales sa fiu asa, este sarcina mea, eu nu am cerut nimic de genul asta.Atunci ea s-ar teme de mine.Nimic nu i-ar putea garanta siguranta atunci cand eu sunt in apropierea ei.Si imaginati-va ca ea nu ar simti teama sau nu doreste sa se indeparteze de mine. Atunci ce? Cativa ani langa ea, vazand-o imbatranind si intr-o buna zi murind.Si intre timp, eu raman la fel, cu acest aspect tanar, nemuritor.Condamnand-o si facand-o ca mine? Numai simpla idee, ma face sa ma simt ciudat.Cel mai dureros este faptul ca o iubesc.De asta nu o pot transforma in ceva ca mine: acesta nu este un cadou, nici o binecuvantare.Este doar singuratate si goliciune.
Cand esti ca mine, stii ce este cu adevarat frumos si valoros, doar vazandu-l o singura data.Si eu il vedeam chiar in acest moment.Aveam mii de intrebari de pus, mii de lucruri de care sa-i vorbesc si totusi cand o vedeam, uitam tot.Lumea mea se invartea in jurul ei.Daca inima mea ar fi putut bate, pana acum mi-ar fi sarit din piept.Dar nu puteam face nimic pentru a ma salva de mine.Pentru ca acolo eram eu, indreptandu-ma spre club, ignorand picaturile de ploaie ce au inceput sa cada pe pelerina mea.Am deschis usa clubului si am intrat.Un nemuritor ca mine, ce-si pierde cuvintele in fata unei mortale.Daca mi-ar fi cerut, as fi murit pentru ea chiar in acea noapte.
De aproape, era stralucitoare, ca si cum ar fi fost inconjurata de o aura.Era o femeie puternica si nu s-a lasat impresionata de palidetea mea cand m-am asezat langa ea.Ea a ridicat ochii ei verzi spre mine, si-a aranjat parul sau negru indreptand-ul spre o parte.Pentru un moment am crezut ca avea de gand sa zica ceva, dar nu a facut-o.M-am uitat la buzele sale mici, nu s-au miscat deloc, nici o schimbare.Ati avut vreodata o conversatie doar din priviri?Pai asta era, mult mai puternic decat cuvintele, extraordinar si sublim.Nu stiu daca si-a dat seama ca o priveam complet, inregistrand in memoria mea fiecare detaliu al pielii sale albe, fiecare gest.In acel moment, care ar fi putut fi secunde, sau ar fi putut dura o eternitate, m-am simtit viu din nou.Am observat ca ritmul respiratiei ei a inceput sa creasca si incepuse sa se sperie de prezenta mea, dar cand a vrut sa spuna ceva sau sa se miste, am pus usor degetul meu pe gura ei.In secunda urmatoaarea, mana mea ii mangaia chipul.Ea a inchis ochii usor, probabil lasandu-se purtata de moment.. sau cine stie de ce.Vroiam sa-i spun cat de mult imi placea sa fiu in apropierea ei, cat de mult ma innebunea idea de a o pierde sau sa plece, de a nu o mai putea vedea si de a uita de cineva care, in realitate, este un om mort.Dar nu vroiam sa ma joc cu timpul.Conversatia vizuala, spirituala, bazata doar pe sentimente, parea a deveni mai intensa.M-am ridicat de la masa si am iesit din club privind-o, sigur ca ea ma va urma.Si a facut-o.M-a urmarit pana in intuneric, sub ploaie.Parul sau negru si ud scotea in evidenta frumusetea ei.A venit pana la mine si ne-am privit fata in fata.Avea atatea indoieli, intrebari, dar nu a pus nici una.Am mangaiat-o din nou pe obraz si fara sa ma gandesc, am imbratisat-o.Ea mi-a raspuns in acelasi mod.Ploaia parea sa se opreasca in timpul imbratisarii.Eram doar eu si ea.A fost perfect.Zece motive pentru a trai, ce se rezumau la una singura, cea care era in bratele mele.Ne-am despartit, si avand-o cu fata atat de aproape de a mea, fara sa-mi dau seama o picatura rosiea a alunecat pe fata mea palida.O lacrima a curs din ochiul meu stang, patata cu lichidul de care am nevoie sa ma trezesc.Ea a luat lacrima pe unul dintre degetele ei si m-a privit in ochi.Stiam ca era speriata, dar in acelasi timp increzatoare.Am sarutat-o, parea ca intreaga lume inghetase.Cand buzele mele s-au separat de ale sale, i-am soptit la ureche:
-Te iubesc.
Intreaga mea viata s-a redus in acel moment.Mi-am apropiat buzele la gatul ei,condus de fiara din interiorul meu, am muscat-o.
A dat un strigat scurt si m-a strans in brate.Sangele sau era ca ea insasi, intoxicant, era inauntrul meu, sub pielea mea, in spatele ochilor mei.. in gatul meu, in degetele mele, in buzele mele, in pieptul meu.Este greu de explicat un sentiment ce nu poate fi explicat prin cuvinte.Inima mea a inceput sa-mi bata datorita sangelui dulce al iubitei mele inimile noastre au inceput sa bata in acelasi ritm, pana cand a ajuns momentul in care bataile inimii sale au inceput sa slabeasca.Mi-am separat gura de gatul ei si mi-am dat seama de ce faceam.M-am blestemat pentru un moment, cu fata intr-o parte, dar ea mi-a luat mainile intr-ale sale si m-a facut sa o privesc.
-Eu.. imi pare rau- i-am spus.
-Shhh.- a zis ea.
-Esti un inger - mi-a soptit.
-Nu stiu. Ingerii sunt incapabili de a iubi?
Ea s-a gandit la raspuns pentru un moment.
Care este diferenta intre dragostea unui muritor si cea pe care o simteam eu? Nici una.
-Ce?.. Cine esti? - m-a intrebat.
-Stiu ca ti-e frica sa nu te ranesc.. dar in acelasi timp stai aici, condusa de cine stiu ce.Si eu vreau sa stii ca as muri inainte sa-ti fac vreun rau.
I-am privit rana de pe gatul ei delicat.
Mainile noastre erau impreunate, dar le-am dat drumul, cu o durere aproape fizica.Am muscat-o si pentru o clipa m-am hranit din ea.Nu puteam risca sa fac asta din nou.Pentru ca ea sa fie cu mine era periculos, pentru mine sa stau fara ea era mortal.Dar nu puteam ramane acolo, eram o amenintare in timp ce ea era slabita.Inainte sa ma pierd in intuneric i-am spus:
-Ma vei vedea din nou.

Ingerul cazut

Eram acolo, in intunericul acelui local, cu toti cei din jur, gandindu-ma ca nu ma vad.Cautand in intuneric, am gasit un om ce mi-a atras atentia, avea ceva misterios.
Era alb ca zapada, mainile sale pareau fragile, dar in acelasi timp puternice, parul sau era negru, ochii  ii erau ca doua stele cazute din cer, iar buzele lui erau rosii si suave.
Parea un inger cazut din cer.Dar cu toate acestea era ceva rau in el.M-am intors o clipa, doar o simpla secunda si a disparut.Am vrut sa tip si m-am gandit '' poate este afara'', m-am ridicat, fara sa zic nimic si am iesit afara.
In strada, ploaia imi atingea pielea palida, m-am uitat peste tot, dar fara rezultat, nu era nimeni, nici un suflet in aceasta alee.
Am ingenuncheat si i-am cerut ingerului negru sa-l aduca din nou aici.M-am ridicat, pentru ca rugaciunile mele erau in zadar, brusc, in intunericul noptii, am vazut niste ochi verzi, a venit la mine, m-a privit in ochi, el m-a ridicat si mi-a pus sacoul, s-a apropiat de urechea mea si mi-a zis :
- Nu te speria, nu te voi rani
- Nu am nici un motiv sa-mi fie teama de tine - era atat de frumos si minunat, mi-a zambit si a spus din nou:
- Te iubesc, esti ca un inger care a evadat din cer - trecuse mult timp de cand cineva nu mi-a mai zis ceva atat de frumos, nu mi-a dat timp sa spun nimic altceva, s-a apropiat de gatul meu si m-a muscat usor, pentru ca eu sa nu sufar mult, o picatura de sange s-a scurs pana la pieptul meu, simteam cum inima imi batea incet, m-a luat in brate si mi-a zis:
- Eu o sa am grija de tine, mereu vei ramane langa mine.
- Mereu voi ramane, in viata sau nu, voi fi langa tine.
- Nu, tu vei trai! esti puternica iar inima mea nu suporta sa te pierd.
L-am imbratisat si amandoi ne-am pierdut in intuneric pentru totdeauna.

Ceea ce sunt si voi fi

Totul a inceput acum cateva luni in urma, cand setea mea de viata a inceput sa dispara, totul parea a fi impotriva mea si putin cate putin imi pierdeam dorinta de a mai trai, disperarea ma impiedica sa-mi arat sentimentele.
Petreceam zile, ore, gandindu-ma, suferind si dorindu-mi sa fiu ceva, o fiinta superioara, cineva de care toata lumea sa se teama, pentru ca pana acum am fost doar fata mica si timida de care toti puteau sa rada,ce naivi, mereu subestimandu-ma, daca si-ar fi imaginat vreodata cineva ceea ce eu pot face, cat de nebuna pot deveni..cat de nedrept. Putin cate putin am inceput sa traiesc in timp ce ceilalti dormeau, asa ma izolam in lumea mea, asa ma protejam de batjocorile si loviturile lor. Dar intr-o noapte in timp ce ma plimbam prin padure, am descoperit o umbra ingenunchind in fata unui copac si aparent plangand.. am strigat si si a disparut.Trei zile mai tarziu m-am dus inapoi pe drumul unde am vazut acea umbra incercand sa o gasesc.Spre surprinderea mea in acea noapte erau doua,vazundu-ma s-au intors spre mine, iar cea mai mica a fugit, dar cealalt era nemiscata, privindu-ma fix. Puteam vedea doar doi ochi patrunzatori ce straluceau in lumina lunii, ingrozita am descoperit o mana rece pe bratul meu, am intors capul si am vazut acea umbra lipita de mine!Restul amintirilor sunt incetosate, imi amintesc un fior si o voce grava ce-mi soptea '' asta este ceea ce vrei''. Urmatorul lucru ce mi-l amintesc este o femeie si un barbat privindu-ma, in timp ce eu eram culcata pe un pat de catifea neagra, camera era intunecoasa si mirosea a mort.
Ingrozita le-am observat, siluetele imi rezultau familiare, fetele lor erau palide, din gurile lor ieseau colti ascutiti, iar culoarea ochilor era clara.. erau siluetele ce le-am vazut in padure. Privind in jurul meu am observat trei cadavre pe podea si am inteles tot, eu eram urmatoarea.. am inceput sa tip si nu stiu cum femeia m-a luat in brate si m-a privit cu o fata severa, ma gandeam ca asta este sfarsitul meu, dar cu un glas mai dulce ca ciripitul pasarilor mi-a spus'' tu nu vei fi ca ei, nu este asta ceea ce tu iti doresti, tu esti aleasa''.Cuvintele ei ma mangaiau, dar, era adevarat?
Aveam multe intrebari de pus si dupa cum  spuneau ei intreaga eternitate sa gasesc raspunsurile, inca aveam multe de invatat si ei vor fi mentorii mei, nu-mi puteam satisface dorinta de sange, chiar daca coltii mei inca nu se formasera si nici ochii mei...trebuiau sa ma indrume ceva timp inainte de a deveni ceea ce trebuia sa fiu.. Timpul a trecut si am invatat repede arta..spre deosebire eu puteam suporta lumina soarelui.. si este ceva ce mereu voi aprecia.Acum nu-mi mai ramane decat sa-mi platesc mentorii pentru darul ce mi l-au dat, iar acea plata era sa seman rau in lume, ceva ce nu ma va costa avand in vadere cat de rau m-au tratat..Asa ca pazeste-ti spatele, nu se stie cine ar putea iesi din umbra.

The Vampire

Am deschis ochii.Aveam corpul amortit si vanat, eram dezorientata.Ma aflam in mijlocul unei camere fara ferestre,aerul era inchis, tot ceea ce ar fi fost in afara cercului de lumina, pentru mine era o lume necunoscuta.Nu ma puteam misca.Gleznele si incheieturile imi erau incatusate de un scaun de metal, care la randul sau era batut in cuie de podea. Nu stiam cat timp a trecut de cand fusesem inchisa acolo sau cine m-a retinut.
Si ca sa se agraveze un pic mai mult aceasta situatie deplorabila, nu aveam familie nici prieteni care sa se intrebe unde sunt.Singurii ce imi puteau simti lipsa erau colegii de birou, poate nici ei.In primul rand, deoarece marea majoritate nici nu-mi stiau numele si in al doilea rand, iar putinilor care stiau de existenta mea, le spusesem ca am de gand sa imi iau concediu in urmatoarele 15 zile.
Fara sa stiu cum, m-am bagat in necazuri foarte mari. Dupa cum v-ati imaginat, niciodata n-am fost sufletul petrecerii.Viata mea sociala a fost si va fi practic inexistenta.
In ciuda faptului ca mereu sunt inconjurata de oameni, nu am stiu foarte bine sa-mi fac prieteni. Sunt tipica fata ce mereu sta singura.La cinema, bar, muzee..
Singurul lucru ce mi-l amintesc inainte de a ma trezi aici este ziua de vineri. In acea zi, dupa ce am terminat lucrul, am fost la biblioteca sa inapoiez cateva carti.M-am apropiat spre raftul cu carti despre vampiri, una dintre ele mi-a atras atentia si am inceput sa o citesc, era magnifica, transmitea singuratatea intr-un mod unic incat aproape o simteam pe pielea mea de fapt chiar o simteam pe pielea mea. Eram fermecata, incapabila sa-mi iau ochii.
Timpul a trecut si nu mi-am dat seama ca aveau de gand sa inchida.Un vizitator a venit si mi-a spus.Imi amintesc doar mana lui rece si puternica, pentru ca atunci cand m-am intors sa-i multumesc deja plecase. Mi-am adunat lucrurile si am parasit biblioteca.
Imi amintesc ca a fost 21:30. Autobuzul n-avea de gand sa ajunga si m-am plictisit, singura in statie, asa ca am decis sa merg acasa cu taxiul.
Inainte, am trecut printr-un bar, atmosfera era intunecoasa, nimeni nu observa daca ai fi fost singura sau insotita, nimeni nu se uita.Eram invizibila.Intre timp mi s-a parut ca aud vocea strainului ce m-a avertizat in biblioteca, dar nu stiam cum arata, nici nu m-am uitat.Dar el m-a vazut, deoarece la cateva minute mi-a cerut permisiunea de a se aseza la masa mea.Am ramas surprinsa.
Aveam in fata mea un baiat a carui frumusete era de neegalat, foarte palid, cu ochi albastri si parul negru.Deoarece nu imi aminteam decat mainile lui, nu am putut reprima curiozitatea de a le observa.
Erau bine ingrijite si fine.Aveam indoieli daca erau reci sau nu.I se parea ciudat ca o fata ca mine si-a petrecut dupa-masa citind o carte veche si vroia sa stie de ce.Nu stiam ce sa-i raspund.A fost atat de direct incat m-a lasat in afara jocului in doar cateva secunde.Nu vroiam sa-i spun cat de patetica era viata mea, ca familia mea era moarta, ca aveam probleme serioase in a ma relationa cu ceilalti si ca nu aveam prieteni, asa ca am preferat sa tac.Dar el nu era dispus sa se dea batut si a insistat.Nu putea intelege cum o vineri seara eu eram singura intr-un bar.Vazand ca nu avea de gand sa ma lase in pace atat de usor, i-am spus sa taca, ca nu-mi place sa fiu acompaniata si ca nu am familie.Se pare ca i-a fost de ajutor, nu a mai intrebat nimic,dar a decis sa ma acompanieze restul timpului, era dispus sa o demonstreze stand toata noaptea cu mine.Nu aveam alt plan, asa ca am acceptat.
Ne-am petrecut timpul vorbind de arta, istorie, inventii.. o multime de subiecte, unele lipsite de sens, altele adanci.. A fost frumos.La aproximativ 3 dimineata, am decis sa plec, eram obosita, asa ca i-am spus la revedere.Nu a fost nici un schimb de numere, sau un oricare '' Ne vedem la biblioteca'', nici nu m-a insotit sa iau un taxi.. nimic.Fiecare cu drumul lui.Ei bine, a fost frumos sa ma simt '' normala'' pentru o noapte.M-am indreptat spre statia de taxiuri, era gol. Am sunat sa-mi trimita unul, imposibil.
Dupa mai mult de jumatate de ora, am decis sa merg pe jos.Nu locuiesc foarte aproape, dar, cum noaptea era frumoasa si deasemenea, m-am saturat de asteptare, mi s-a parut o idee buna.
In drum spre casa am auzit niste tipete venind de pe o alee paralela cu strada in care ma aflam.Am accelerat rimul si la 50 de metrii mai in fata era el, asteptandu-ma.Mi s-a parut ciudat.Purta o haina neagra, fular si avea parul in vant, parea scos dintr-un film vechi in care eroul isi asteapta regina pentru a o salva.. mi se parea romantic.
Am ajuns unde era el si am vazut in ochii lui ceva ce inainte nu era, ce nu puteam exprima .Dar ceva s-a schimbat.M-a luat de talie si m-a izbit de peretele din dreapta mea, lasandu-ma intre acesta si corpul sau si acolo, fara a respira, m-a sarutat.A fost un sarut violent, plin de pasiune ce a degenerat in alte saruturi la fel de violente pe fata si gat.Emotia ce am simtit-o a fost maxima.Nimeni nu m-a mai sarutat in acest fel.. atat de.. atat de.. pasionant.Ma simtea in al noualea cer, gata sa lesin si in urmatoarea clipa gatul ma durea ca si cum eram pe punctul de a exploda. Durerea a fost atat de intensa incat am lesinat.
Si din strada pana la scaun, este un abis negru.Eram atat de concentrata in a-mi aminti ce s-a intamplat incat nu mi-am dat seama ca cineva ma observa din umbra camerei. Era el. Ma privea fix, cu o intensitate nefireasca.Simteam cum trece pe langa mine.A inconjurat incet scaunul de care eram legata.Era in fata mea si intr-o clipa peste mine.In ochii lui am zarit o dorinta atat de mare incat orice om ar fi murit doar incercand sa o tina inauntru, dar el nu era uman si dorinta lui era dincolo de intelegerea mea.
Nu ma dorea pe mine, dorea ceva ce eu aveam.M-a privit din nou, zambetul lui de gheata mi-a dat fiori.S-a aplecat peste gatul meu, a aspirat profund, sa si cum aroma mea l-a innebunit de placere si m-a muscat.I-am simtit respiratia rece si aceeasi durere din strada. Apoi nimic, intuneric si gol. Am deschis ochii si el era acolo, asteptand rabdator.De fiecare data ma simteam mai rau, mai slaba, si scaunul asta nenorocit.. intotdeauna in aceeasi pozitie, eram facuta praf.
Eram sigura ca si el simtea disconfortul meu, teama mea. Nu stiu cat de mult a stat acolo, sau de cate ori m-a supus acelei torturi.M-a costat sa-mi dau seama, dar acum stiu, e un VAMPIR!!
Eram pierduta, niciodata, niciodata n-o sa ies cu viata din aceasta camera.M-a muscat din nou.Din nou m-am dus in intuneric si din nou m-am trezit, dar de aceasta data la un pas de moarte.M-am uitat in fata si acolo era el.De data aceasta, in loc sa ma muste, a desfacut catusele scaunului dar a lasat cateva dintre ele legate de incheieturi.M-a luat in brate, punand catusele dupa gatul lui, astfel incat eram obligata sa-l imbratisez si m-a scos din camera.Afara era noapte si era frig.In cateva minute am fost in casa mea.
Nu ma mai intrebam nimic, bazat pe faptul ca el era un vampir, orice se poate intampla.Eram foarte obosita si slaba pentru a incerca sa scap.A avut grija de mine noapte dupa noapte pana cand mi-am revenit.
Si atunci cand mi-am revenit, el a plecat.Mi-a zis.. fie ca-mi place sau nu, eu ii apartin, ca sufletul meu este o jumatate, iar cealalta este al lui.Niciodata nu am fi fost completi daca nu eram impreuna.
Cand m-a gasit in biblioteca nu a putut crede.M-a urmarit, m-a mirosit, s-a asigurat ca era adevarat.M-a sechestrat si m-a supus unui proces de tranformare, vroia sa fiu un suflet intunecat, la fel ca el.Dar in ultima etapa, a decis sa-mi dea drumul..''Ai fost intotdeauna singura, deoarece sufletul tau ma astepta pe mine.Dar pentru a fi cu mine pentru totdeauna trebuie sa mori si sa te transformi in ceea ce eu sunt.Este o povara imensa, de aceea, nu mi-as fi putut ierta daca as fi facut asta fara consintamantul tau.Daca vrei sa fim impreuna, cauta-ma si te voi lua cu mine.Dar daca nu ma cauti, n-am sa te deranjez''.
Acestea fiind spuse, a disparut.Ma durea gatul, era plin de vanatai si muscaturi.De-abia puteam merge.Sigur mi-am pierdut slujba si chiar daca imi doream sa-l urasc, simteam un gol imens acum ca el nu era.In ciuda a tot ceea ce mi-a facut, imi era dor de el.Poate ca era adevarata povestea ce mi-a zis-o.Am ratacit pe strazi, gandindu-ma la el, cautand-ul cu privirea in baruri, alei. Nimic. Banii economisiti se duceau incetul cu incetul.Starea mea de spirit se inrautatea cu fiecare zi.
Muream de durere.Ce s-a intamplat?Gata, nu e nevoie sa-l mai caut de acum ... Era acolo, cu o fata in brate, lasand-o uscata.M-a vazut si un zambet i-a aparut pe buze.Privindu-l imi mi-am dat seama ca este cel mai atractiv barbat din lume.S-a apropiat de mine,ne-am sarutat la fel ca in prima noapte, violent si pasionant.Inca o data am simtit durerea ascutita in gatul meu si moartea a venit sa ma ia.Dar inainte de a ma lua, iubirea mea m-a salvat.Impreuna pentru totdeauna.Adio Singuratate.

Anna

Satisfactia mea consta in a omori oameni intermediari. Curat zona, distrug probele si elimin potentiali martori.Rasa noastra duce o viata linistita multumita vampirilor ca mine.Adevarate masini de ucis.Suntem reci, calculati si lipsiti de sentimente.. suntem eficienti.Ne numim KILLERS.Misiunea noastra este de a elimina 5 oameni, 4 femei si un barbat.. 2 dintre ele poseda dovezi ale existentei noastre.Sunt foarte periculosi.Ceilalti 3 sunt pe cale de a descoperi secretul nostru.Trebuie eliminati inainte de a incepe catastrofa.
Ma duc la un local unde s-au reunit.Primele 2 femei sunt eliminate repede.Barbatul rezista ceva mai mult dar cade si el.A 3a femeie este decoperita intr-o ascunzatoare, iar a4a a disparut.
Nu a iesit din casa astfel incat ar trebui sa incep cu distrugerea probelor.. La dracu' sunt cu adevarat puternice.Trebuie sa umblam cu mai multa grija!
O data curatat locul si eliminate probele, incep s-o caut pe cea care lipseste... mirosul ei ma izbeste  puternic.
O gasesc, dar in loc s-o ucid si sa ies de acolo, setea ma omoara,o gust.. mmm.. niciodaca n-am probat ceva atat de deosebit... trebuie sa fie a mea !Mare greseala !! Scapa..
Am gresit pentru prima data. Noi, vampirii, suntem egoisti.Ne gandim doar la noi si la ce noi ne dorim. Iar acum eu o vreau pe ea !! Ea este vracul meu particular, in loc de a o elimina, o voi lega de mine pentu totdeauna !Ea este a mea si nimeni altcineva nu o poate atinge.
O urmaresc de luni de zile. Si-a schimbat orasul de cateva ori si face dus in mod constant.
Nu stie ca nu este mirosul corpului ei ceea ce ma atrage ci ceea ce se afla sub.. Sangele ei.Oricat de mult s-ar spala, nu are nici o scapare.
De parca ar fi putin, nu stie ca in momentul in care un vampir gusta sangele unui om si nu il omoara, se creeaza o legatura intre cei doi si are o locatie directa in cap. Eu stiu ce gandeste, ce simte, ce face in orice moment, indiferent daca e treaza sau doarme.
Am obosit sa o mai urmaresc... in aceasta seara o voi avea pentru totdeauna.N-o sa-mi scape.. este acolo.. ce miros.. ma atrage intr-un mod inevitabil..M-a vazut si in mod automat un zambet s-a lasat pe buzele mele.
Ea stie ca nu are nici o scapare.Trebuie doar sa astept sa iasa de la locul de munca si dupa.. nimeni nu o va mai vedea vreodata.
A iesit.. ma duc dupa ea si o prind pe o alee.. nu se ducea spre casa, mai bine.O am chiar aici, in bratele mele. Nu ii este teama, expresia fetei sale este destul de provocatoare... trebuie sa fie datorita faptului ca deja am gustat din sangele ei, crede ca nu o sa-i fac nimic rau.Nu, de data asta nu o sa-i dau drumul, este timpul de a avea o partenera...

You really want to be an immortal?

Eram asezat pe acoperisul unei cladiri intr-o zona abandonata.Mereu sunt aici cand soarele apune, acea culoare ciudata a soarelui cand dispare imi provoaca.. sete; muritorii din aceasta zona nu mai sunt, pentru ca le-am luat  pateticele, mizerabilele dar totusi delicioasele lor vieti, nu am lasat nici unul sa devina nemuritor, pentru ca nu aveau puterea de care este nevoie pentru a fi unul, un vampir, ar insemna o pierdere de timp daca ii lasam sa se transforme, ar fi murit incercand.

Un sunet m-a scos din firul amintirilor mele, era telefonul meu, primisem un mesaj de la Diana, acea muritoare proasta si fragila, crede ca o iubesc, doar pentru ca m-am culcat cu ea de cateva ori, cat de mult se inseala.

Vroia sa vin in locul unde ne-am cunoscut, o zona de unde se observa  orasul.

Am ajuns in acel loc, Diana deja era acolo, ea stie ca eu sunt un vampir. Stiu ca azi imi va cere sa o transform intr-unul; pentru ca asta este ceea ce oamenii vor, nemurirea, frumusetea eterna, secretul omenirii.

Era luna plina, avea o stralucire sangeroasa.

-Jason, trebuie sa vorbesc cu tine - spune ea in timp ce ma saruta pe buze.

-Ce vrei? -o intreb indepartand-o de mine.

-Vreau sa fiu cu tine, vreau sa fiu nemuritoare -stiam ca asta o sa ceara..

-De ce crezi ca te-as face vampir? 

-Pentru ca tu ma iubesti si eu te iubesc, vreau sa fiu cu tine pentru totdeauna.

-Eu te iubesc? nu stiam.. -am zis zambind ironic.

-Da, ma iubesti.

-Nu fi proasta Diana, sunt un vampir, eu nu iubesc.

-Dar eu vreau sa fiu cu tine

-Esti foarte fragila, corpul tau n-ar suporta transformarea.

-Dar eu te iubesc...

-Nu fi naiva, te folosesc doar pentru a-mi da placere.

-Te rog Jason transforma-ma ca sa fiu cu tine - si a inceput sa planga, cat de patetic.

-Vrei cu adevarat sa te transform? 

- ... - a dat din cap.

M-am apropiat de ea -Aminteste-ti ca sunt un vampir care se gandeste doar la..- i-am soptit la ureche, in timp ce indepartam parul ce acoperea gatul ei subtire -cum sa se alimenteze- mi-am infipt coltii fara mila in gatul ei, singurul lucru ce s-a auzit, in lumina sangeroasa a lunii, a fost moartea sa.

I-am baut tot sangele,i-am dat drumul si corpul sau mort a cazut la pamant.Am privit trupul sau neinsufletit, cat de patetic, credea ca o iubesc, ce fraiera.

M-am uitat la luna si apoi am vazut orasul, atat de stralucitor, cu atatia oameni plini de sange, trebuie sa caut alt muritor pentru a-mi potoli setea.

Setea unui vampir nu se poate satisface complet, nici chiar daca  ai bea sangele tuturor oamenilor nu se va termina.

I-am privit pentru ultima oara corpul rece, fara viata si mi-am continuat drumul spre oras.