Ea

Cand s-a lasat noaptea, eu stateam obervand-o.Era din nou asezata, band un bloody mary, jucandu-se cu un deget in bautura.Parea ea insusi: atractiva, contradictorie si intr-adevar misterioasa.Mi-am intors privirea, oamenii se plimbau pe strazi protejandu-se de frigul noptii si de canalizarile din care ieseau aburi ca si cum focul iadului ardea sub noi.Doar eu nu puteam simti nici frigul, nici caldura sau orice altceva. Numai acest foc inexplicabil in piept atunci cand o vedeam pe ea.
Si totusi, ea statea linistita, asezata la masa ei.Inconstient, am privit-o din nou.Nu o puteam indeparta din gandurile mele.Ea, o muritoare.In fiecare noapte trecea prin acelasi club, statea singura sau insotita de cineva ce avea chef de vorba. Tocmai in acel moment imi cautam o victima si am gasit-o.Nu stiu daca se numeste destin sau soarta, dar cand intram printre turma de muritori, pretinzand a fi unul dintre ei, mergeam ca si cum as fi fost invizibil, fara a fi observat, am vazut-o.Totul s-a oprit si in acel moment am uitat chiar si de sete.
Deja se facusera 3 saptamani de asta.
In fiecare noapte veneam aici, in apropierea clubului, pentru a o admira.Nu e ca si cum nu as avea curajul sa ma apropii, atunci cand ai 6 secole de viata, deja ai sedus o multime de oameni.Dar aceasta era atat de.. diferita.Poate imi placea pentru ca nu era un joc.Ea nu era genul de femeie pe care as fi sedus-o si m-as fi hranit cu ea.Ea era perfecta, chiar mai mult decat femeile din propria mea rasa.Unicul lucru ce ma oprea sa-i vorbesc era conditia ei.Era muritoare.
Nu stiam ce sa fac cu asta, dar cu siguranta era o problema.Nu puteam sa ma apropii de ea si sa-i cer o relatie, atunci cand eu o pot vedea doar noaptea.
Cum ar fi daca n-ar mai veni la club si nu o voi mai vedea? de asemenea exista posibilitatea ca ea sa ma intrebe despre viata mea.O femeie ca ea nu s-ar lasa surprinsa de lucruri pe care altii nu le inteleg: de cospiratii nocturne, sase secole de crime pentru a putea trai, sase secole de melancolie.Dar nici nu ar putea ignora ceea ce sunt.Poate i-as putea explica, ca nu eu am ales sa fiu asa, este sarcina mea, eu nu am cerut nimic de genul asta.Atunci ea s-ar teme de mine.Nimic nu i-ar putea garanta siguranta atunci cand eu sunt in apropierea ei.Si imaginati-va ca ea nu ar simti teama sau nu doreste sa se indeparteze de mine. Atunci ce? Cativa ani langa ea, vazand-o imbatranind si intr-o buna zi murind.Si intre timp, eu raman la fel, cu acest aspect tanar, nemuritor.Condamnand-o si facand-o ca mine? Numai simpla idee, ma face sa ma simt ciudat.Cel mai dureros este faptul ca o iubesc.De asta nu o pot transforma in ceva ca mine: acesta nu este un cadou, nici o binecuvantare.Este doar singuratate si goliciune.
Cand esti ca mine, stii ce este cu adevarat frumos si valoros, doar vazandu-l o singura data.Si eu il vedeam chiar in acest moment.Aveam mii de intrebari de pus, mii de lucruri de care sa-i vorbesc si totusi cand o vedeam, uitam tot.Lumea mea se invartea in jurul ei.Daca inima mea ar fi putut bate, pana acum mi-ar fi sarit din piept.Dar nu puteam face nimic pentru a ma salva de mine.Pentru ca acolo eram eu, indreptandu-ma spre club, ignorand picaturile de ploaie ce au inceput sa cada pe pelerina mea.Am deschis usa clubului si am intrat.Un nemuritor ca mine, ce-si pierde cuvintele in fata unei mortale.Daca mi-ar fi cerut, as fi murit pentru ea chiar in acea noapte.
De aproape, era stralucitoare, ca si cum ar fi fost inconjurata de o aura.Era o femeie puternica si nu s-a lasat impresionata de palidetea mea cand m-am asezat langa ea.Ea a ridicat ochii ei verzi spre mine, si-a aranjat parul sau negru indreptand-ul spre o parte.Pentru un moment am crezut ca avea de gand sa zica ceva, dar nu a facut-o.M-am uitat la buzele sale mici, nu s-au miscat deloc, nici o schimbare.Ati avut vreodata o conversatie doar din priviri?Pai asta era, mult mai puternic decat cuvintele, extraordinar si sublim.Nu stiu daca si-a dat seama ca o priveam complet, inregistrand in memoria mea fiecare detaliu al pielii sale albe, fiecare gest.In acel moment, care ar fi putut fi secunde, sau ar fi putut dura o eternitate, m-am simtit viu din nou.Am observat ca ritmul respiratiei ei a inceput sa creasca si incepuse sa se sperie de prezenta mea, dar cand a vrut sa spuna ceva sau sa se miste, am pus usor degetul meu pe gura ei.In secunda urmatoaarea, mana mea ii mangaia chipul.Ea a inchis ochii usor, probabil lasandu-se purtata de moment.. sau cine stie de ce.Vroiam sa-i spun cat de mult imi placea sa fiu in apropierea ei, cat de mult ma innebunea idea de a o pierde sau sa plece, de a nu o mai putea vedea si de a uita de cineva care, in realitate, este un om mort.Dar nu vroiam sa ma joc cu timpul.Conversatia vizuala, spirituala, bazata doar pe sentimente, parea a deveni mai intensa.M-am ridicat de la masa si am iesit din club privind-o, sigur ca ea ma va urma.Si a facut-o.M-a urmarit pana in intuneric, sub ploaie.Parul sau negru si ud scotea in evidenta frumusetea ei.A venit pana la mine si ne-am privit fata in fata.Avea atatea indoieli, intrebari, dar nu a pus nici una.Am mangaiat-o din nou pe obraz si fara sa ma gandesc, am imbratisat-o.Ea mi-a raspuns in acelasi mod.Ploaia parea sa se opreasca in timpul imbratisarii.Eram doar eu si ea.A fost perfect.Zece motive pentru a trai, ce se rezumau la una singura, cea care era in bratele mele.Ne-am despartit, si avand-o cu fata atat de aproape de a mea, fara sa-mi dau seama o picatura rosiea a alunecat pe fata mea palida.O lacrima a curs din ochiul meu stang, patata cu lichidul de care am nevoie sa ma trezesc.Ea a luat lacrima pe unul dintre degetele ei si m-a privit in ochi.Stiam ca era speriata, dar in acelasi timp increzatoare.Am sarutat-o, parea ca intreaga lume inghetase.Cand buzele mele s-au separat de ale sale, i-am soptit la ureche:
-Te iubesc.
Intreaga mea viata s-a redus in acel moment.Mi-am apropiat buzele la gatul ei,condus de fiara din interiorul meu, am muscat-o.
A dat un strigat scurt si m-a strans in brate.Sangele sau era ca ea insasi, intoxicant, era inauntrul meu, sub pielea mea, in spatele ochilor mei.. in gatul meu, in degetele mele, in buzele mele, in pieptul meu.Este greu de explicat un sentiment ce nu poate fi explicat prin cuvinte.Inima mea a inceput sa-mi bata datorita sangelui dulce al iubitei mele inimile noastre au inceput sa bata in acelasi ritm, pana cand a ajuns momentul in care bataile inimii sale au inceput sa slabeasca.Mi-am separat gura de gatul ei si mi-am dat seama de ce faceam.M-am blestemat pentru un moment, cu fata intr-o parte, dar ea mi-a luat mainile intr-ale sale si m-a facut sa o privesc.
-Eu.. imi pare rau- i-am spus.
-Shhh.- a zis ea.
-Esti un inger - mi-a soptit.
-Nu stiu. Ingerii sunt incapabili de a iubi?
Ea s-a gandit la raspuns pentru un moment.
Care este diferenta intre dragostea unui muritor si cea pe care o simteam eu? Nici una.
-Ce?.. Cine esti? - m-a intrebat.
-Stiu ca ti-e frica sa nu te ranesc.. dar in acelasi timp stai aici, condusa de cine stiu ce.Si eu vreau sa stii ca as muri inainte sa-ti fac vreun rau.
I-am privit rana de pe gatul ei delicat.
Mainile noastre erau impreunate, dar le-am dat drumul, cu o durere aproape fizica.Am muscat-o si pentru o clipa m-am hranit din ea.Nu puteam risca sa fac asta din nou.Pentru ca ea sa fie cu mine era periculos, pentru mine sa stau fara ea era mortal.Dar nu puteam ramane acolo, eram o amenintare in timp ce ea era slabita.Inainte sa ma pierd in intuneric i-am spus:
-Ma vei vedea din nou.