Era alb ca zapada, mainile sale pareau fragile, dar in acelasi timp puternice, parul sau era negru, ochii ii erau ca doua stele cazute din cer, iar buzele lui erau rosii si suave.
Parea un inger cazut din cer.Dar cu toate acestea era ceva rau in el.M-am intors o clipa, doar o simpla secunda si a disparut.Am vrut sa tip si m-am gandit '' poate este afara'', m-am ridicat, fara sa zic nimic si am iesit afara.
In strada, ploaia imi atingea pielea palida, m-am uitat peste tot, dar fara rezultat, nu era nimeni, nici un suflet in aceasta alee.
Am ingenuncheat si i-am cerut ingerului negru sa-l aduca din nou aici.M-am ridicat, pentru ca rugaciunile mele erau in zadar, brusc, in intunericul noptii, am vazut niste ochi verzi, a venit la mine, m-a privit in ochi, el m-a ridicat si mi-a pus sacoul, s-a apropiat de urechea mea si mi-a zis :
- Nu te speria, nu te voi rani
- Nu am nici un motiv sa-mi fie teama de tine - era atat de frumos si minunat, mi-a zambit si a spus din nou:
- Te iubesc, esti ca un inger care a evadat din cer - trecuse mult timp de cand cineva nu mi-a mai zis ceva atat de frumos, nu mi-a dat timp sa spun nimic altceva, s-a apropiat de gatul meu si m-a muscat usor, pentru ca eu sa nu sufar mult, o picatura de sange s-a scurs pana la pieptul meu, simteam cum inima imi batea incet, m-a luat in brate si mi-a zis:
- Eu o sa am grija de tine, mereu vei ramane langa mine.
- Mereu voi ramane, in viata sau nu, voi fi langa tine.
- Nu, tu vei trai! esti puternica iar inima mea nu suporta sa te pierd.
L-am imbratisat si amandoi ne-am pierdut in intuneric pentru totdeauna.
No hay comentarios:
Publicar un comentario